Expir

Mi-am pus bratele pe langa mijlocul lui si l-am simtit cum expira lung. Un expir greu, ca dupa clipe nenumarate de tinut respiratia, un expir incordat si eliberator in acelasi timp. In momentul ala am stiut ca imi doresc sa-l simt mereu aproape, in bratele mele, si m-am speriat. Se voia a fi o prietenie usor neobisnuita dintre 2 oameni care nu se cunosc foarte bine, dar vor sa-si impartaseasca pasiunile. Cand a devenit ceva mai mult pentru mine, nu stiu. Faptul ca l-am cunoscut a creat ordine in haosul perpetuu din mintea mea.

Inchid ochii si sunt iar in restaurant. In fata mea e el, cu ochii lui cameleonici. Inca imi amintesc reactiile, zambetul, felul in care vorbeste si rade. Inca il vad cum aranjeaza marginea servetelului sa fie fix pe colt si aliniata la marginea mesei. Ce straniu m-am simtit sa-l vad facand acelasi gest pe care il facusem eu cu doar 10 minute inainte. Mi-e dor sa-l aud razand de ceva ce am zis sau am facut eu. A fost o vreme in care mi-am dorit sa-l fac fericit. Au ramas doar amintirile si cateva poze si texte scrise de mine in caiet.

Merg pe strazi si tresar la fiecare motor cu speranta ca o sa-l intalnesc random prin oras. Nu e niciodata printre oamenii din trafic! In schimb, e la niste mii de km distanta, traind o viata complet separata de a mea. Cand ne-am despartit in parcare mi-am dorit sa-mi zica “Stai!”. N-a zis. Am plecat. Nu ne-am regasit drumul unul spre altul. Inca imi doresc sa-i pot spune cat imi e de drag. Inca doare ca nu am avut loc in viata lui.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s